"Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite” - se spune in Psalmul 50, versetul 9.
Inca din vechime este cunoscut efectul benefic al sunetelor muzicale asupra omului. In Vechiul Testament "Cartea intai a Regilor”, aflam ca Saul era adesea tulburat de un duh rau. Atunci slugile regelui i l-au adus pe David, fiul lui Iesei, care luand harpa i-a cantat lui Saul atat de frumos, incat duhul cel rau s-a departat de la el.
Intr-adevar, armonia reprezinta o reflectare a ordinii interioare a omului. Ea este o cale de impaciuire, de unire si concordanta. Armonia este acea stare de pace cu tine insuti, care apare atunci cand esti recunoscator Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ai.
In antichitate se vorbea despre armonia sferelor, remarcandu-se o corespondenta intre intervalele muzicale si distantele dintre corpurile ceresti cunoscute atunci. Spatiul dintre Pamant si Luna, de pilda, era identificat de catre Pliniu cel Batran prin intervalul de ton dintr-o gama muzicala.
Cumpatarea este si ea o forma de atitudine armonioasa a fiintei umane. Arsenie Boca ne spune in cartea sa Cararea imparatiei, “ca multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, dar putina stiinta il indeparteaza si de stiinta si de Dumnezeu. Iar omul atata pretuieste cata apropiere de Dumnezeu si-a castigat in sine.”
Cu mult talc, parintele Arsenie Papacioc, intrebat fiind in aprilie 2005, care este melodia care-i place, a raspuns: " - Bataia clopotelor, caci ea cheama viii, plange mortii si imprastie viforele (si la propriu si la figurat)”. La auzul sunetelor de clopote orice om, credincios sau nu, are o clipa de tresarire sacra, tocmai fiindca acestea suna doar in momentele importante.
Dangatul de clopot exprima in mod extraordinar sentimentul evlaviei, blandetea, smerenia, starea de rugaciune si frica de Dumnezeu, ajuta la cresterea intelepciunii duhovnicesti, vindeca ranile sufletesti si bolile trupesti, ne transmite o energie vie care are menirea de restaurare a omului interior.
Potrivit traditiei crestine, sunetele clopotelor simbolizeaza glasul lui Dumnezeu si al slujitorilor sai. De aceea, inainte de a intra in functie, clopotele sunt aghesmuite si tamaiate, primind adeseori si cate un nume, fie simbolic, fie de ctitor, fie de sfinti, intocmai ca la un autentic botez.
Si in acest domeniu, armonia prevaleaza. Clopotele se aleg in primul rand dupa eufonie sau armonie si abia apoi dupa nota lor predominanta.
Un exemplu de armonizarea a stiintei cu credinta in zilele noastre il gasim in functionarea clopotelor. Daca in cele mai multe biserici romanesti ele bat pentru ca palimarii le trag cu franghii, la unele catedrale, cinci clopote uriase sunt puse in miscare de un mecanism electronic ultramodern legat la un ceas atomic conectat la sateliti, prin unde electromagnetice. La Catedrala Episcopala din Arad, pe primul clopot, cel mai mare este inscriptionat textul: Slava Numelui tau, Dumnezeule… Pe cel de-al doilea e scris: Preasfanta Treime, miluieste-ne… Pe cel de-al treilea clopot scrie: Doamne curateste pacatele noastre… Pe al patrulea clopot scrie: Stapane iarta faradelegile… In fine, pe cel mai mic clopot scrie: Sfinte, vindeca neputintele noastre…
Iata cum se imbina stiinta cu credinta in mod armonios.
Putem si noi, prin gandurile si mai ales prin faptele noastre sa ajutam la armonizarea acestei lumi, asa cum ne cere Domnul Nostru Iisus Hristos, iubindu-ne unii pe altii!
Conf. univ. dr. Marcel Frandes