Prima porunca este sa iubim pe Dumnezeu din tot sufletul, si unii pe altii asa cum Dumnezeu a iubit lumea, iar adevarata dragoste din acestea se arata: a nu ne ingamfa, a nu ne mandri, a nu carti, a nu fura, a nu rade, a nu judeca pe altii deloc, nici pentru lucrul mic, nici pentru mare, a nu ne satura de bucate si de mancari si daca se poate nici de apa, mai ales in aceste zile ale Paresimilor, in care cel ce se pocaieste cu sarguinta si cu osteneala primeste iertare de Sus a pacatelor sale de peste tot anul, dupa Dumnezeiasca Scriptura. Fiindca fierbinteala pocaintei si lacrimilor care izbucnesc dintru adancurile inimii mistuie ca focul si ard desavarsit, intinaciunea pacatului si curata sufletul cel pangarit. Si nu numai atat, ci ii daruieste si revarsarea de lumina cu indestulare, prin venirea Duhului, incat se face plin de mila si de roduri bune. […]
Fiindca e nevoie de multa trezvie, de multa sarguinta, ca sa nu petrecem si noi aceste zile ca mirenii, care precum stiti, dupa ce a trecut prima saptamana, socot ca a trecut tot Postul si nu numai ca o socotesc ci si zic unii catre altii. Iar noua fratilor, sa ne fie frica, inca frica mare ca nu cumva sa facem si noi ca ei.[…]
Cati dintre fratii nostri cei intru Hristos, zacand intr-un ungher, adesea nici apa cea rece n-o au si multumesc lui Dumnezeu si daca se manie nu zic vreun cuvant hulitor. Pe cand noi, prin harul lui Dumnezeu si bogata Lui daruire, avem toate cele de trebuinta si inca le avem cu indestulare. Deci daca cineva, neavand nimic, carteste, acela va fi osandit pentru ca n-are rabdare; iar daca are de toate si pentru putina lipsa face tulburare si sfada, ba graieste si cuvinte hulitoare, unul ca acesta de ce iertare mai poarte fi vrednic? Dar zicand acestea, pe mine insumi ma osandesc si cuvintele mele imi vor fi spre osanda si mustrare; totusi le zic si numai spre a voastra aducere aminte. […]
Sfantul Simeon Noul Teolog