Astazi sarbatorim Inaltarea Sfintei Cruci, cand semnul sfant al mantuirii noastre este ridicat in toate bisericile. Insa aceasta este doar o manifestare exterioara, existand si o inaltare interioara a Crucii, ce se petrece in inima noastra. Ea este desavarsita atunci cand omul hotaraste sa se rastigneasca pe sine sau sa se curete de patimi. Potrivit Apostolului Pavel, sunt crestini cu adevarat numai cei care isi rastignesc trupul, omorand in felul acesta dorintele si patimile.
Fiecare crestin trebuie sa isi puna intrebarea daca semnul sfant al Crucii este inaltat si in inima lui. Sa fim cu totii atenti ca nu cumva constiinta sa nu se spuna: "Te interesezi numai de dorintele trupesti. In inima ta, Crucea lui Hristos nu e inaltata. Ai aruncat-o in groapa patimilor, unde a putrezit din cauza indiferentei si a dispretului tau”.
Dupa ingroparea Domnului, Crucea a ramas pe Golgota. Mai tarziu, a fost aruncata intr-o groapa, printre niste gunoaie. Orasul Ierusalim a fost ocupat de soldatii romani, iar cladirile sale au fost facute una cu pamantul. Atunci cand a reinceput construirea, la sfatul diavolilor, romanii au pus in locul Rastignirii idolul Afroditei, o veche zeitate a imoralitatii.
Un lucru asemanator se intampla si cu crucea noastra interioara. Cand vrajmasul domneste peste suflet, adica peste Ierusalimul cel intelegator, crucea noastra duhovniceasca este aruncata de pe Golgota inimii si acoperita cu gunoaiele patimilor si ale desfranarii. Dupa aceea, inlauntrul nostru sunt ridicati idolii cei rusinosi, pe care numai interventia cu multa putere a harului ii poate distruge”.
Sfantul Teofan Zavoratul